.: Academica :.

    DE CE MUNICIPIUL ARAD NU APARŢINE^* DE BANAT ?
                                                                                               de Sorin FORŢIU

    În acest an¹, s-a vorbit mult şi constant de un "derbi al Banatului" în cazul meciului de fotbal FCU Politehnica Timişoara - UTA Arad [2-0] din etapa XVI-a a Ligii I - Bürger din 18.11.2006. De exemplu, pe Web Site-ul ziarului Gazeta Sporturilor² din 12.11.2006 a apãrut un material care prefaţa aceastã întâlnire sub titlul "Victorie de moral pentru derbiul Banatului". Ştirile sportive ale principalului Observator al postului TV Antena 1 din data de 15 noiembrie au titrat "Barca (sic!) - Real al Banatului" şi au vorbit constant de "derbiul Banatului" pentru vreo 5 minute pentru a recidiva şi ziua urmãtoare. Dar şi alte surse de informare³ au folosit constant sintagma "derbiul Banatului" în materialele lor.
   Prin uzitarea în exces a sintagmei "derbiul Banatului", cu referire la meciul Poli - UTA, s-a acreditat ideea [falsã!] cã municipiul Arad ar aparţine de Banat. Lucru complet neadevãrat. Şi sunt argumente solide pentru care nu se poate susţine cã oraşul Arad face parte integrantã din Banat.

   Argumentul geografic
   Teritoriul Banatului istoric a fost un pãtrat aproape perfect cu o suprafaţã de 28526 km² şi care a avut urmãtoarele graniţe naturale:
      -la Nord râul Mureş (în aval de Sãlciva-Pojoga, jud. Hunedoara)
      -la Est munţii Poiana Ruscãi şi Carpaţii Meridionali (munţii Ţarcu, Godeanu, Cernei)
      -la Sud fluviul Dunãrea (de la Slankamen, Serbia pânã la Gura Vãii-Vârciorova, jud. Mehedinţi)
      -la Vest râul Tisza (în aval de Szeged, Ungaria).
   Aceste graniţe naturale sunt ape mari şi forme de relief impozante care definesc o regiune geograficã distinctã. Dupã cum spunea geograful Marius BIZEREA⁴, "din punct de vedere fizico-geografic Banatul constituie o unitate bine individualizatã". Chiar dacã ambele fac parte din câmpia Tisei, râul Mureş separã clar câmpia Banatului de cea a Aradului iar câmpia bãnãţeanã este diferitã -prin altitudine, soluri şi forme morfologice- de câmpia arãdeanã. "Tisa separã morfologic câmpia joasã a Torontalului, de câmpia înaltã dintre Dunãre şi Tisa (câmpia Backa -n.m.) , care dominã pe cea bãnãţeanã cu 50-100 metri" mai spunea Bizerea. Chiar dacã este legatã morfologic de Carpaţii Sudici prin grupa de munţi Ţarcu-Godenu, Banatul este despãrţit prin grabenul Timiş-Cerna şi coridorul Bistrei de grupa munţilor înalţi de la est. "Munţii Banatului şi Poiana Ruscãi sînt deosebiţi tectonic, morphologic şi petrografic atât de Carpaţii Meridionali cât şi de Munţii Apuseni", afirmã Bizerea. În sud, fluviul Dunãrea traseazã un hotar clar între Banat şi Serbia precum o fãcuse deja în amonte între Ungaria şi Slovacia şi o va mai face în aval între România şi Serbia ori România şi Bulgaria.
De aceea, din punct de vedere geografic, putem afirma, fãrã nici o ezitare, cã nu existã vreo legãturã între Banat şi oraşul Arad. Doar nespecialiştii pot subscrie la teza⁵ unei geografii moderne care, chipurile, ar demonstra "cã munţii şi fluviile mai mult unesc decât separã".
Cât de profundã a fost influenţa acestor ape şi forme de relief ne-a spus-o deja Ioan SLAVICI⁶ în 1912: "Bãnãţenii se deosebesc nu numai de ungureni⁷, ci şi de ardeleni, precum şi de olteni. Astfel la Radna⁸ (la 35 de km est de Arad -n.m.) atât comoara de vorbe cât şi rostirea e mai mult moldoveneascã⁹, pe când la Lipova, dincolo de pod (ul de peste Mureş -n.m.), e bãnãţenesc şi temperamentul, şi portul, şi felul de a vorbi".

    Argumentul istoric
    Pânã la mijlocul sec. XV, comitatul Arad şi regiunea Banatului istoric au avut existenţe independente în cadrul regatului medieval maghiar.
    În 1552 otomanii cuceresc Banatul de câmpie¹⁰ şi-l transformã în vilayetul Timişoara în care este inclus şi sandjakul Arad. De acesta aparţinea nu doar "întreg comitatul Arad, ce se întindea de la Mureş spre miazãnoapte şi de la valea şoimuşului spre apus, ci şi câmpia de nord a comitatului Zãrand, întreg comitatul Békés, cu excepţia cetãţii Gyula, şi pãrţile de nord ale comitaului Csongrád (7500 km²)"¹¹. Aceastã mãsurã este oarecum surprinzãtoarte pentru cã, în general, otomanii pãstrau împãrţirea administrativ-teritorialã anterioarã cuceririi. În 1566, odatã cu cucerirea cetãţii Gyula, Aradul este retrogradat la rangul de nahiye în cadrul sandjakului Gyula care aparţine de vilayetul Timişoara.
    În al doilea rând, zona situatã la nord de râul Mureş a fost eliberatã de sub otomani cu aproape 20 de ani mai repede decât regiunea Banatului. Dupã pacea de la Karlowitz [1699] regiunea aflatã la nord de râul Mureş este încorporatã imediat în Ungaria. Administraţia comitatensã¹² este reintrodusã rapid iar pãmântul este înapoiat foştilor proprietari. Aceastã politicã de "restitutio in integrum" nu va fi niciodatã aplicatã în Banat. Aici administraţia habsburgicã va accepta încorporarea regiunii în Ungaria doar dupã 60 de ani [în 1778-'79] de presiuni continui din partea nobililor maghiari.
    În al treilea rând, în timp ce comitatul Arad şi oraşul liber regesc Arad rãmân în componenţa Ungariei, Banatul este condus din nou direct de administraţia imperialã de la Wien între 4.03.1849 - 27.12.1860, fiind încorporat în Vojvodatu Serbico et Temesiensi Banatu (în limba latinã).
    În al patrulea rând, colonizarea în câmpia Aradului s-a fãcut complet diferit decât cea din Banat. Cea mai mare diferenţã constã în faptul cã stãpânii de pãmânt din Camera Aulicã Ungarã au constituit agentul colonizator spre deosebire de Banat unde administraţia vienezã a organizat recrutarea coloniştilor din vestul Europei, transportul acestora şi colonizarea lor în sate constuite special pentru ei. Originea coloniştilor germani din câmpia Aradului nu este foarte bine studiatã dar în limbajul lor se regãsesc elemente ale dialectului "Hochdeutsch" ceea ce înseamnã cã ei au venit din regiuni diferite decât coloniştii veniţi din vestul Europei în Banat. Oricum, doar dupã al Doilea Rãzboi Mondial, germanii de la nord de râul Mureş au început sã se considere şvabi.
    În al cincilea rând, în timp ce oraşul Arad se unise deja cu regatul România prin Decretul regal privind ratificarea unirii Transilvaniei cu România din 26.12.1918, armata românã intrã în Timişoara doar la 3.08.1919. Situaţia juridicã a Banatului va fi clarificatã doar prin Tratatul de pace din 4.06.1920 (art. 27, pct. 3) semnat în marele palat Trianon din Versailles, Franţa între regatul Ungariei şi Puterile Aliate (USA, Marea Britanie, Franţa, Italia, Japonia) împreunã cu Puterile Asociate (Cehoslovacia, România şi regatul Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor) când regiunea este împãrţitã în 3 pãrţi între:
-România (2 / 3; 18966 km²; comitatul Temes îşi pierde partea sudicã);
-regatul Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor (ţarã cunoscutã dupã 1929 drept Yugoslavia) (1 / 3 din regiune; 18966 km²; aproape întreg comitatul Torontal; numai partea de NE a comitatului este alipitã judeţului Timiş din România) şi
-Ungaria (284 km²; zona din jurul oraşului Szeged; însemnând 1% din total).

   Argumentul administrativ¹³
   Pânã în 1920, comitatele care formau Banatul (Torontál, Temes, Krassó-Szörény) aveau o formã "pe verticalã", întinzându-se fiecare între râul Mureş şi Dunãre. [ vezi harta ] Comitatul Arad avea o formã "pe orizontalã", având graniţã comunã pe Mureş cu fiecare dintre cele trei comitate bãnãţene. Din punct de vedere geografic şi istoric, doar regiunea la sud de râul Mureş aparţine Banatului. În aceastã situaţie se aflã actualul cartier Aradul Nou, fostul sat şi comunã şvãbeascã Neuarad¹⁴ care a fost fondat în 1720 dar colonizat sistematic doar în 1724 şi 1729. Cartierul Aradul Nou este unit de municipiul Arad prin podul Traian, construit în 1906 dupã un proiect al inginerul reşiţean TOTTH Róbert¹⁵. Neuarad, un sat bãnãţean prin excelenţã, a fost alipit judeţului Arad doar prin Legea pentru unificarea administrativã promulgatã prin Decretul Regal nr. 1972 / 13 iunie 1925 şi doar comuniştii au fost aceia care l-au transformat [în anul ?] dintr-o comunã cu administraţie proprie în simplu cartier al Aradului.
Tot din 1925 au ajuns sã aparţinã de Arad şi localitãţile bãnãţene: Cruceni, Zãdãreni, Şagu, Aluniş, Zãbrani, Tisa Nouã, Frumuşeni, Fântânele, Murãşel¹⁶ / Zsigmondháza, Sânnicolaul Mic¹⁷ / Kisszentmiklós. În aceiaşi situaţie cu Neuarad / Aradu Nou mai sunt şi fostele localitãţi bãnãţene Zsigmondháza¹⁶ / Sigmudshausen / Mureşel şi Kisszentmiklós¹⁷ / Sân(n)icolaul Mic / Kleinsanktnikolaus care din localitãţi de sine stãtãtoare vor ajunge şi ele cartiere ale municipiului Arad [Zsigmondháza este inclus azi în cartierul Aradul Nou].
    În transformãrile şi subordonãrile administrative din secolul XX se pot gãsi germenii rivalitãţii care existã azi între Arad şi Timişoara, rivalitate care exacerbeazã mai ales în cadrul întrecerilor sportive.
Prin Legea Administrativã, publicatã în Monitorul Oficial nr. 187 / 14 august 1938, a intervenit o nouã reorganizare a regatului României prin crearea ţinuturilor administrative. Astfel, ţinutul Timiş, avea reşedinţa la Timişoara şi era format din judeţele: Arad, Caraş, Hunedoara, Severin, Timiş-Torontal.
Prin Decretul Lege nr. 228 / 23 ianuarie 1942 se prevede a nouã împãrţire administrativ-teritorialã a regatului României în 44 de judeţe şi municipiul Bucureşti. Reapare judeţul Arad şi judeţul Timiş-Torontal.
Prin Legea nr. 5 / 6 septembrie 1950, România este împãrţitã, dupã modelul sovietic, în regiuni / raioane / oraşe / comune / sate. Existã separat regiunea Arad (cu raioanele Arad, Criş, Ineu, Gurahonţ, Lipova) şi regiunea Timişoara (cu raioanele Deta, Lugoj, Sânnicolau Mare, Timişoara). Timişoara era unul dintre oraşele de subordonare republicanã iar Aradul era doar un oraş de subordonare raionalã. Cu aceastã ocazie, comuniştii împing mai spre sud partea sudicã a regiunii Arad. Astfel, de exemplu, Vinga şi Lipova, care pânã atunci fuseserã legate întotdeauna de Timişoara vor fi alipite la regiunea Arad unde vor şi rãmâne în ciuda tuturor viitoarelor modificãri administrative. Tot de atunci au ajuns sã aparţinã de Arad şi localitãţile bãnãţene: Secusigiu, Munar, Satu Mare de Timiş, Sânpetru German, Felnac, Cãlugãreni, Bodrogu Nou, Mailat, Mãnãştur, Hunedoara Timişanâ, Firiteaz, Fiscut, Neudorf, Chesinş, Bãile Lipova, Şiştarovãţ, Cuveşdia, Usasãu, Varniţa, Labaşinţ, Pãrtiş, Dorgoş, Chelmac, Belotinţ.
Decretul nr. 331 / 19 septembrie 1952 nu modificã substanţial situaţia în aceastã parte a ţãrii. Doar raionul Sânnicolau Mare apare ca parte componentã a regiunii Arad.
Modificãri substanţiale au loc însã la 10 ianuarie 1956 când, în baza Decretului nr. 12, regiunea Arad se desfiinţeazã iar raioanele ei componente trec în componenţa regiunilor limitrofe Oradea şi Timişoara. Astfel, raionul Arad, cu reşedinţa în oraşul Arad, trece în subordonarea regiunii Timişoara.
Legea nr. 3 / 24 decembrie 1960 schimbã denumirea regiunii Timişoara în regiunea Banat iar Aradul şi Timişoara sunt ambele oraşe regionale ale regiunii.
Situaţia se menţine pânã la data de 17 februarie 1968 când, prin adoptarea Legii nr. 2, teritoriul României este reorganizat în judeţe, oraşe şi comune. Astfel, reapare judeţul Arad cu reşedinţa în municipiul Arad şi judeţul Timiş cu reşedinţa în municipiul Timişoara. Aceastã situaţie se perpetueazã şi azi.
   Faptul cã mai multe cartiere ale actualului municipiu Arad aparţin de Banat, fiind la sud de râul Mureş, nu implicã faptul cã şi municipiul Arad aparţine¹⁸ de regiunea Banat în totalitatea sa. Şi aceasta pentru cã nu existã o tradiţie istoricã (vechile cetãţi ale Aradului¹⁹ şi oraşul vechi sunt la nord de râul Mureş) care sã susţinã o astfel de aserţiune.

    În final sã mai spunem doar cã, oricum, arãdenii nu se considerã bãnãţeni precum nici locuitorii Banatului şi nici timişorenii nu-i considerã pe arãdeni a fi bãnãţeni. Iar un derbi al Banatului la fotbal poate fi doar meciul Poli Timişoara - FCM Reşita.

   Timişoara
   18.11.2006

   P.S. Pentru amãnunte despre autor -i.e. Sorin FORŢIU- consultaţi "Who's who în România", ediţie princeps, Editura Pegasus Press, Bucureşti, 2002, 736 pagini, ISBN 973-85848-0-9; pagina 237.
-------------------------------------------------------------------------------------------
   NOTE:
^* Aparţine verb intranzitiv [Atestare: Bogdan Petriceicu HASDEU, Istoria Criticã a românilor. Pamântul ţãrei româneşti, vol. I-II, Bucureşti, Imprimeria statului şi Tipografia Antoniu Mãnescu, 1875, p. 3 / Prezentul indicativ: aparţin, (învechit) ~ţiu / Etimologie: (limba) francezã appartenir] 1 A ţine de cineva sau de ceva. 2 A fi proprietatea cuiva. 3 (Figurat) A se cuveni. 4 A fi în sarcina cuiva. 5 A face parte din ...
[apud "Micul dicţionar academic (MDA)", volumul I, Literele A-C, Academia Românã Institutul de lingvisticã "Iorgu Iordan-Al. Rosetti", Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2001, 776 pagini, ISBN 973-8240-69-7; p. 100]
1. 2006.
2. dar şi pe Web Site-ul conex violamania.ro din 11-12.11.2006 ori pe forumuri sportive.
3. Tot despre "derbiul Banatului" scrie şi Radu Voicescu pe Web Site-ul "Fotbal Minut Cu Minut" la 12.11.2006.
4. Conferenţiar univ. dr. Marius BIZEREA, Banatul, ca unitate şi individualitatea istorico-geograficã în cadrul pãmântului locuit de români, în Tibiscus - Etnografie, revista anualã editatã de Muzeul Banatului, Timişoara, 1975, 290 pagini; p. 7-25.
5. Marina LUPAŞ-VLASIU, Aspecte din istoria Transilvaniei (ediţia a II-a), editura România Press, Bucureşti, 2001, 320 pagini, ISBN 973-8236-06-1; p. 10.
6. Ioan SLAVICI, Românii din Ardeal, Bucureşti, 1912, p. 23-24.
7. în mod normal ungurean înseamnã, mai nou, român din Transilvania dar aici are înţeles de român din pãrţile ungureşti, adicã din Partium.
8. Radna este o localitate la nord de râul Mureş iar Lipova la sud de acelaşi râu. Cele douã localitãţi sunt unite de un pod. Azi, Lipova, Radna şi satul Şoimoş formeazã oraşul Lipova.
9. Ioan SLAVICI numeşte greşit graiul din bazinul Crişurilor moldovenesc. În fapt, este vorba de graiul crişenesc.
10. 2/3 din Banatul istoric.
11. Cristina FENEŞAN, Cultura otomanã a vilayetului Timişoara (1552-1716), Editura de Vest, Timişoara, 2004, 263 pagini, ISBN 973-36-0388-0; p. 39.
12. între 1699 - 1741/29.10.1750 a existat o graniţã militarã pe râul Mureş compusã din 24 de sate şi aproximativ 9000 de grãniceri, în majoritate sârbi. Aceştia, dupã ce graniţa militarã a fost desfiinţatã, vor emigra în Rusia între 1750-'60.
13. Pentru documentare au fost consultate lucrãrile lui Valeriu URECHE:
-Administraţia judeţului Timiş la 30 de ani (1968-1998), Editura Augusta, Timişoara, 1998, 300 pagini, ISBN 973-8481-3-3.
-Organizarea administrativ-teritorialã a României 1918-1999, Editura Augusta, Timişoara, 2000, 512 pagini, ISBN 973-8039-71-1.
14. Aradu(l) Nou sau Neuarad, Neiarad [în germanã] ori Ujarad, Uj Arad [în maghiarã], Neo Aradinum [în latinã] a fost un sat eminamente şvãbesc fondat în 1720 dar colonizat sistematic doar în 1724 şi 1729.
15. * 1856-'57; † 30.05.1913, Budapest.
16. Localitate fondatã înainte de 1815. Azi localitatea este inclusã în cartierul Aradu(l) Nou.
Româneşte: Mureşel, Murãşel, Jigmondhaz, Schela;
Ungureşte: Zsigmondháza, Kiszsigmondháza, Nagyzsigmondháza, Zsigmondház;
Germanã: Siegmundshausen, Sigmudshausen.
17. Prima menţiune documentarã în 1471, recolonizat dupã 1789.
18. Am întâlnit des opinia cã municipiul Arad aparţine de Crişana. Fals! Aradul aparţine doar de Câmpia Aradului, care este o subunitate a Câmpiei de Vest (aşa se numeşte Câmpia Tiszei în România) definitã de râurile Mureş la sud - Crişu Alb la nord - graniţa cu Ungaria la vest - Munţii Zarandului la est. Iar câmpia Aradului este o zonã tampon între Crişana şi Banat. În limba germanã zona se numeşte Arader Land (ţinutul arãdean, regiunea Aradului).
19. toate cele dinainte de ocupaţia turceascã precum şi cea patrulaterã ridicatã de turci în a doua jumãtate a sec. XVI. Mai mai puţin cetatea habsburgicã în stil Vauban-Tenaille, ridicatã în a doua jumãtate a sec. XVIII [1763-1783], care este la sud de râul Mureş.

CONTACT E-MAIL | ALTE COMENTARII