DESPRE PRIMA ATESTARE A DENUMIRII BANATVS TIMISVARIENSIS (1685)
de Sorin FORŢIU
În istoriografia bãnãţeanã s-a încetãţenit opinia cã denumirea de Banat de Timişoara, din care, prin contracţie, a rezultat ulterior numele de Banat, a apãrut doar în 1698-'99 fiind legatã direct de actele tratatului de pace de la Karlowitz iar Luigi Ferdinando, conte MARSIGLI ar fi naşul acestei denumiri. Aceastã opinie poate fi urmãritã ca un fir roşu, încã din zorii istoriografiei bãnãţene şi pânã azi: PESTY Frigyes (1868) - SZENTKLÁRAY Jeno (1879) - Patriciu DRÃGÃLINA (1900) - I. D. SUCIU (1981) - Ioan HAŢEGAN (1997, 2003).
Am publicat în Analele Banatului, revista Muzeului Banatului din Timişoara, un studiu1 în care am atras atenţia cã prima atestare a denumirii Banatvs Timisvariensis / Banatul de Timişoara se aflã pe o hartã2 datatã 1685 (vezi şi aici textul studiului într-un document pdf de 1,17 MB). Am prezentat o variantã prescurtatã a acestui studiu şi în cadrul unei conferinţe publice (textul ei se poate consulta aici într-un document pdf de 320 KB) ca invitat al Universitãţii Populare a Forumului Democrat al Germanilor din Timişoara pe data de 21.02.2007 (conferinţa a fost reflectatã şi în mass-media).
Prin valorificarea în premierã a informaţiilor oferite de cartografia militarã a sfârşitului de secol XVII, am confirmat folosirea denumirii de Banat cu aproape 15 ani mai devreme decât s-a ştiut pânã acum (în 1685 şi nu în 1698-'99) şi într-un cu totul alt context istoric decât s-a crezut pânã acum pentru cã denumirea a fost folositã chiar de la începutul Marelui Rãzboi contra Otomanilor (1683-'99) şi nu doar în cadrul tratativelelor de pace de la Karlowitz (1698) care au marcat sfârşitul acestui rãzboi.
Harta care a permis aceste concluzii se aflã azi depozitatã la Generallandesarchiv din Karlsruhe, Germania, unde existã un fond arhivistic impresionant reprezentat de hãrţi şi planuri desenate manual referitoare la istoria rãzboaielor europene din secolele XVI-XIX. În unele cazuri este vorba despre cea mai veche şi exactã cartografiere a unor localitãţi şi regiuni fãcutã de cãtre experţii imperiali în timpul Marelui Rãzboi contra Otomanilor, sau Rãzboiul Ligii Sfinte, purtat între 1683 şi 1699. Aceastã colecţie a fost constituitã pe scheletul moştenirii lãsate de conţii Baden-Baden şi Baden-Durlach şi este încã necunoscutã de istoriografia românã chiar dacã peste 400 de hãrţi se referã direct la spaţiul central şi SE european din care face parte şi România.
Acest studiu este un capitol dintr-o carte aflatã încã în lucru sub titlul provizoriu Ban(i) & Banat. Istorie şi Etimologie. Scopul cãrţii este de-a urmãri denumirea Banatului de-a lungul istoriei şi de-a rãspunde la anumite întrebãri fundamentale legate de denumirea Banatului şi etimologia acestui nume (şi nu numai!), întrebãri care nu au încã un rãspuns satisfãcãtor în istoriografia româneascã ori cea strãinã. Iar lista acestora este surprinzãtor de mare!
Lucrez la aceastã carte cu intermitenţe (datorate implicaţiilor financiare!) din ianuarie 2003. Accesarea surselor de informare a fost extrem de dificilã. În România am avut uriaşe dificultãţi în a-mi procura chiar şi bibliografia sãrãcãcioasã existentã asupra acestui subiect. Aceasta este necesarã pentru a stabili nivelul de cunoştiinţe actual din cultura romãnã asupra problematicii studiate. Şi cu tristeţe am constatat cã aceast nivel este acela al cunoştiinţelor din secolul XIX! Cât despre bibliografia strãinã, aceasta lipseşte cu desãvârşire în bibliotecile româneşti. De aceea, am fost forţat sã-mi îndrept atenţia şi cãtre procurarea acesteia.
Pânã acum am avut posibilitatea sã cercetez, în principal3, la Württembergische Landesbibliothek din Stuttgart, una din cele mai mari biblioteci din Germania, în perioada 20.10.-2.11.2003 şi 9-17.10.2004 precum şi la Országos Széchényi Könyvtár din Budapesta, cea mai mare bibliotecã din Ungaria, în perioada 9-18.10.2004 şi 24.09.-1.10.2006. Aceste patru perioade de cercetarea au fost extrem de fructuoase dar şi extrem de costisitoare pentru mine. Am fost forţat sã angajez un cercetãtor în Croaţia, la Hrvatski Državni Arhiv din Zagreb, pentru a avea acces la literatura croatã de specialitate. Acelaşi lucru l-am fãcut şi în Franţa, la Bibliothčque François Mitterrand - Bibliothčque Nationale de France şi în Statele Unite ale Americii (Madison University din Wisconsin, Oriental Institute de la University of Chicago, etc.) pentru a putea accesa punctual anumite cãrţi pe care nu le gãsisem niciunde altundeva. Chiar dacã astfel calitatea cercetãrii scade întrucâtva, nu a existat o altã soluţie din cauza austeritãţii financiare autoimpuse. De asemenea, am fost obligat sã cumpãr din anticariatele existente pe Internet anumite cãrţi (peste 20 de titluri) pe care nu le-am gãsit în biblioteci sau, chiar dacã au fost identificate, în anumite locaţii nu au putut fi accesate.
Timişoara
21.02.2007
Note:
At the end of the study exists a short résumé in English language.
1. Analele Banatului, serie nouã, Arheologie - Istorie, nr. XIV / volumul II (Istorie Medie, Modernã şi Contemporanã), Editura Mirton, Timişoara, 2006, 436 pagini, ISSN 1221-678X; studiul meu "Despre prima atestare a denumirii Banatvs Timisvariensis (1685)" este publicat la paginile 67-113 (vezi acest link).
2. Harta nu este publicatã decât în varianta tipãritã a revistei Analele Banatului (disponibilã pentru cumpãrare la Muzeul Banatului din Timişoara) deoarece, în conformitate cu legile în vigoare, dreptul de copiere, cel de transmitere cãtre terţi, precum şi dreptul de reproducere şi cel de publicarea al hãrţii aparţin în întregime de Landesarchiv Baden-Würtemberg din Germania iar orice acţiune de copiere, transmitere cãtre terţi, reproducere ori publicare a acestei hãrti, de cãtre oricine şi în orice condiţii, este prohibitivã fãrã obţinerea unui acord scris din partea Generallandesarchiv din Karlsruhe, Germania. Or, aceastã aprobare existã doar pentru publicarea hãrţii în varianta tipãritã a revistei Analele Banatului.
3. dar în Germania am fost şi la Generallandesarchiv din Karlsruhe precum şi la alte biblioteci din Stuttgart: Institut für Auslandsbeziehungen şi Universität (la Universitätsbibliothek, Historisches Institut şi Institut für Linguistik, Literaturwiss. und Maschinelle Sprachverarbeitung).
În Budapesta am cercetat şi la Eötvös Loránd Tudományegyetem Könyvtár, Közép-Európai Egyetem Könyvtár, Központi Egyetemi Könyvtár şi Magyar Tudományos Akadémia Könyvtár.
Am fost în contact cu autori de cãrţi şi cercetãtori din Austria, Marea Britanie, Ungaria şi am fost ajutat de biblioteci din Austria, Elveţia, Israel, Italia.
P.S. Pentru amãnunte despre autor - i.e. Sorin FORŢIU - consultaţi "Who's who în România", ediţie princeps, Editura Pegasus Press, Bucureşti, 2002, 736 pagini, ISBN 973-85848-0-9; pagina 237 (aici e textul actualizat într-un document pdf de 575 KB).
CONTACT E-MAIL | ALTE COMENTARII |
|
|